11 decembrie 2012

Sofia Ogrezeanu, o viata in slujba pacientilor

   
Mandru ca sunt roman: Sofia Ogrezeanu, o viata in slujba pacientilor
In timpul bombardamentelor asupra Bucurestiului din vara anului 1944, unul dintre cele mai tragice momente aparea atunci cel cand erau adusi pentru operatie multi raniti, toti deodata, in timp ce nu existau aproape deloc medici disponibili, cei mai multi fiind plecati pe front.
Intr-o asemenea circumstanta, a fost adus un copil ranit la cap, a carui singura salvare era interventia profesorului Bagdasar, care nu dispunea de nici un minut liber. Copilul era ca si condamnat.

Spre surprinderea chiar a profesorului Bagdasar, o tanara studenta, prezenta pentru practica in echipa sa, s-a oferit deodata sa opereze ea, cu o explicatie logica: neoperat, copilul moare sigur. O incercare, oricat de mici ar fi sperantele, este totusi o sansa.

Era riscant sa pui bisturiul in mana unei studente, dar era chiar 100% riscant sa-l lasi sa moara. Profesorul a incuviintat incercarea, iar operatia studentei a reusit.

Visul de aur: la Falticeni

Mult ma tarziu, doctorita Sofia Ionescu-Ogrezeanu va declara intr-o emisiune televizata: "aceasta operatie mi-a decis viata pentru 47 de ani inainte, cat am stat in neurochirurgie, si mi-a adus-o la 180 de grade fata de ceea ce imi propusesem eu, o viata linistita de medic internist in orasul meu natal, Falticeni".

Acolo s-a nascut Sofia Ogrezeanu, intr-o familie simpla, unde tatal era casier la o banca, iar mama casnica. Modesta familie si-a trimis copilul la scoala elementara din Falticeni si la singurul liceu din acelasi oras, unde a absolvit primele sase clase.

Pentru ultimele doua clase, Sofia si-a convins familia s-o inscrie la un liceu mai bun din Bucuresti, unde si-a dat bacalaureatul si unde s-a pregatit pentru Facultatea de Medicina.

Desi numarul de candidati era mare in acel an 1939, Sofia Ogrezeanu din Falticeni a reusit la admitere si s-a asezat imediat pe studiu, hotarata sa-si gaseasca dupa absolvire un post in Falticeni, langa parinti.

Problema delicata a operatiei din harem

Dupa o prima practica facuta la un spital de oftalmologie si dupa cea de a doua facuta la un cabinet rural din jurul Falticenilor, a fost admisa pentru stagiul de internat la spitalul nr. 9 din Bucuresti, in echipa de aur a profesorului Bagdasar, din care mai faceau parte tinerii medici secundari Constantin Arseni si Ion Ionescu. Acesta din urma va deveni, imediat dupa razboi, sotul domnisoarei Sofia Ogrezeanu, devenita intre timp si ea medic.

Dupa peste 60 de ani, interventia facuta in 1944 de indrazneata studenta a fost recunoscuta ca premiera mondiala, de catre Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005.

A urmat o cariera stralucita. A promovat scara ierarhica profesionala, etapa cu etapa, in echipa cu doctorul Constantin Arseni si cu sotul ei. Dimineata facea operatii pe creier, iar dupa amiaza pe coloana, la spitalul nr 9, "Gheorghe Marinescu" din Bucuresti.

Secretomania specifica vremurilor n-a permis atunci publicului sa afle ce pacienti de rang mare au fost tratati de dr. Sofia Ionescu-Ogrezeanu: sotul cantaretei Maria Tanase, sotia lui Gheorghiu Dej, una dintre cele 4 sotii ale seicului Zaed-Bin, din Abu-Dhabi, nenumarati artisti, printi si multi, foarte multi reprezentanti de seama ai elitei comuniste.

Seicul Zaed-Bin a explicat chiar ca umblase mult prin lume pana a gasit o destoinica femeie neurochirurg de prestigiu, careia sa-i incredinteze soarta unei membre a haremului, care nu poate in niciun caz sa fie operata de un barbat.

Cetatean de onoare al orasului Falticeni

Sofia Ionescu-Ogrezeanu relata ca n-a refuzat niciodata pe nimeni, fie ca este seic la Abu-Dhabi, fie ca este acar la calea ferata. A efectuat mii de operatii pe pacienti de toate varstele, de toate rangurile si de pe toate meridianele, in cazul cand primeau permisiunea sa intre in Romania.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a inclus numele ei intr-un album, cuprinzand 65 medici, cei mai cunoscuti din intreaga lume, iar numarul distinctiilor, ordinelor, medaliilor si premiilor este mai mult decat imprsionant.

Dintre toate, conform celor declarate chiar de ea la televiziune, cea mai aproape de suflet n-a fost totusi o disinctie pe linie medicala. A fost declararea ei ca cetatean de onoare al orasului Falticeni.

Acolo, la Falticeni, a dorit sa-si petreaca ultimele zile ale vietii, a carei flacara s-a stins la 21 martie 2008, dupa ce luminase 88 de ani. Pentru cele vesnice, corpul neinsufletit a fost insa adus la Bucuresti, unde se odihneste la Cimitirul Bellu.

Niciun comentariu: